Imi lipsesc din doage...

Fiindca lupt,transpir,iert,blestem,sper si cred.
Fiindca nu incetez , nu mi-e frica, nu cedez, nu raman inchisa, nu va ascult, nu ma pierd in multime,nu sunt la fel ca si voi..
Fiindca voi va pierdeti sperantele cand visele nu vi se implinesc, eu continui sa cred in tot.


Pace si dragoste,
Anda


Directia 5 - Lumea mea (Poti sa visezi)
Asculta mai multe audio Muzica

Perplexitate

Tu spui linistit: "adevar"
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba: "Cat costa?"

Tu le arati mainile goale
dar ei nu mai pricep gestul demult
si nedumeriti dau sa plece.

Tu alergi si le spui: "speranta"
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data: "Cat costa?"
Iar tu nu sti ce valoare are speranta. Si taci.

O.Paler

In lumea de dincolo de nori...

Ai ajuns intr-o lume in care fotoliile sunt pierdute pe aripi inchise de dor , o lume in care visezi, traiesti, simti fara sa zaresti sau sa atingi, crezi fara sa cercetezi te pierzi printre flori, printre falnici munti, fara sa te mai gandesti la timpul cu acorduri ample ale unui viitor apropiat si zbuciumat.Te pierzi in ceata,inveti sa zbori, sa te prelingi printre lacrimi indragostite de glasul dorintelor leganate.


dincolo de nori

Una dintre definitiile verbului "a crede"

Si totusi incep cu o negatie...Nu cred ca exista o iubire iscata brusc,cu scantei si artificii,de la prima vedere, sentimente ce se nasc subit si incontrolabil in sufletul cuiva sau simtiri care iti spun cu certitudine ca este perechea ta.

Cred ca dorinta de a iubi,a respecta,nevoia de a apartine cuiva,trece dincolo de masti, de cuvintele de curtoazie.

Cred ca povestea veridica de dragoste ramane intre doi oameni care raman impreuna dincolo de greutati, de inselatorii, de greseli ce sunt de neiertat.
Poate unul dintre cele mai mari praguri ale vietii este acelea in care ajungi sa crezi in afirmatia: "Voi ramane cu tine,indiferent de circumstante!”
Aceasta este una dintre marile provocari.
Crezi ca tu ai putea?
Si daca ai putea,de ce sa nu incerci?

De ce ai vrea de bunavoie sa fi mintii, inselat, de ce sa nu renunti cand nu iti convine o vorba, o fapta, un gest?
Pentru ca prin definitie, dragostea e o aventura.O aventura care iti intrece propriile limite si recorduri.Ea e cea care iti va deschide rani pe care le credeai uitate si mai mult decat atat iti va face si altele.

Iar o aventura nu inseamna sa clachezi la o jumatate de drum si sa te intorci de unde ai plecat. Iar cand renunti, nu renunti pentru ca nu ai mai putut lupa,ci pentru ca cealalta bucata de suflet a refuzat sa mai lupte sau a fost doar prea slab ca sa mai poata continua.
Renunti pentru a putea apartine si tu cuiva,intr-un sfarsit: pleci pentru a putea saruta pe cineva de “noapte buna”, pleci pentru a putea sa ai cu cine sa te certi si pe cine sa ierti, pentru a jura ca nu vrei sa-l/o mai vezi vreodata si sa iti reapara totusi in cale.

Atasarea de cineva iti provoaca stari de spaima, de bucurie,de extaz...prin ea inveti sa ierti, inveti sa uiti razbunarea, inveti mai multe despre toleranta...

Nu uitati ca dragostea este o aventura,iar o aventura presupune mereu o calatorie. Ea iti poate transforma viata in cea mai frumoasa calatorie...

As putea vorbi pana maine despre calatorii initiatice, stangace,calatorii de proba, calatorii, calatorii, calatorii...dar asta poate intr-o alta postare,acum mi-e tare somn si as mai fuma o ultima tigare in bucataria mea de acasa...am si un tren de prins....care ma va duce din nou departe....

O seara placuta, zi buna...O viata minunata!

Cu dragoste,
Anda

Raspunde-mi cine-s mai frumosi: Oamenii? Ploaia?

Nu am mai scris de ceva vreme,pentru ca muzele stau ascunse bine,alearga naluce si doar un dor nemarginit poate sa le calce urma. Totusi, continui sa tastez si sa sper ca in momentele voastre de plictis sau prea multa liniste sa vi se deruleze cinci minute prin fata ochilor bucuria,dorul,supararea,in general,sufletul meu.
In dimineata aceasta am decis sa imi beau singura cafeaua si sa mai incerc cateva cuvinte.
Inceputul zorilor a fost cald.Am visat,dupa foarte mult timp.
Am prelungit momentul incalcindu-ma printre cearceafuri...poate, poate
m-ar prinde si m-ar baga inapoi in vis.Nu a mers.Am ramas doar cu o vaga urma de imbratisare si un parfum de piele,tabac si bere pe buza...

Astazi pe repeat:


Nicu Alifantis - ploaie in luna lui marte




Pace si(desigur)dragoste,
Anda

Word-uri prafuite.

Sunt acasa...cuprinsa intr-o bula de liniste tenebroasa.Stau pe balconul pe care il cunosti, ascult copacii a caror limba o stii, privesc luminile lampadarelor din parc, absenta e a noastra. Dar e devreme pentru noi...nici macar nu ploua.
In aceste oras cred ca toti oamenii dorm...

2.august.2009




Pace si dragoste,
Anda

Nod pescaresc

Trebuie sa fie foarte dureros cand cineva te lichideaza atunci cand vine vorba de gandire,fapte sau gesturi.Si am sa vorbesc in supozitii,pentru a parea a fi in neutralitate(desi cred ca mi-am autodesfintat neutalitatea de ceva vreme).

Orice individ care are IQ-ul format din 3 cifre se afla in pericolul de a fi desfiintat. Si asta,deoarece fiecare om inteligent are o multime de neclaritati cu eul sau, o gramada de complexe, o multitudine de indoieli privind dezvoltarea sa ca ins. Atunci cand cineva il face "knock out" prin intimidare, spunandu-i ca absolut tot in privinta sa este inutil,gresit sau o simpla ipostura, omul inteligent isi raspunde, grabit si involuntar “da,e posibil”.Probabil se gandeste ca cineva il vede in sfarsit,cu adevarat.Exista persoana care ii vede greselile,care vede dincolo de existenta sa prefacuta,exista persoana care ii vede esenta.Si cum ar putea fi existenta sa decat incerta? Doar un mare dobitoc poate sa isi creeze o imagine de “sunt extraordinar” sau sa iti spuna tie asta,ca tu sa te incurajezi.

Revenind la momentul "knok out":te schimbi subit,nu mai esti acelasi om care ai fost inainte de a incepe “executia”.Esti hoteste lovit in moalele capului, strengareste legat cu un imbatabil nod pescaresc si imobilizat si fara vreun strop de putere asculti ceea ce tocmai ti-i se indoctrineaza. Sa recapitulam:esti lovit,imobilizat,incapabil. Nu ai nici un fel de putere.Nu iti ramane decat speranta ca iti vei aminti fraze din discursul menit sa te joace in picioare, sa ti-i le asterni undeva in momentul in care esti din nou in apele tale si sa incepi sa le dai un sens.

Ar mai fi o problema ridicata asupra omului cu minte.Aceea ca el vrea sa dea sens oricarui lucru,chiar daca unele probleme nu vor lua niciodata forma unui sens.Desi e l nu percepe lucrul acesta,va cauta in continuare sensul.Va descoperi la un moment dat o solutie a sensului,il va imbraca si il va intelege,se va resemna cu el si il va studia din toate unghiurile.I se va parea ca ranile provocate se vor vindeca mai usor,odata cu gasirea motivului ,desi motivul poate fi mai distrugator decat ranile, decat durerea sau decat acea cautare nelimitata si nedefinita.

Solutia? Probabil ar trebui eliminat raul, cel putin cel translucid,transparent.Totusi ramane mereu un rau mai greu de digerat,cu care e greu de facut asta.Nu se vor putea scoate din minte gesturile,privirile si nu va exista nici razbunare(pentru ca razbunarea aduce intotdeauna cu ea suspiciunea,pentru ca ea te poate pune intr-o lumina proasta,pentru ca mereu cel ranit va dori sa isi impartaseasca durereasi va deveni penibil in incercarea de a si-o impartasi si a incerca sa faca dreptate).

Totusi nu vei vrea niciodata sa fi acel om care sa stie sa reactioneze preventive la ceva.
Poate ca singura alinare a omului inteligent este aceea ca va gasi mereu metodele de a face si el un nod pescaresc.

Pozitivism voiam pentru revenirea aceasta,dar...m-am razgandit...

Cu dragoste,
Anda